“Rezistenta la schimbare”…..pare un topic destul de dur cand il asociezi cu propria persoana.
Rezistenta la schimbare este parte din felul in care lucrurile merg paradoxal mai departe. La o prima vedere se poate spune ca este un non sens luand in considerare ca inca din primii ani de viata descoperim ca un element esential al umanitatii este adaptabilitatea.
Personal consider ca rezistenta la schimbare si adaptabilitatea sunt fatete ale aceluiasi mecanism, care se completeaza una pe cealalta, adaptabilitatea fiind o continuare mai mult sau mai putin fireasca a rezistentei la schimbare, rezistenta la schimbare care este o prima etapa in incercarea de a schimba ceva.
Am spus la inceputul acestui articol ca inclusiv eu am un exemplu concret legat de activitatea noastra profesionala. Partea buna a povestirii pe care o voi relata in cele ce urmeaza este ca atat eu cat si colegii mei suntem un caz fericit si care respecta patern-ul expus mai sus – rezistenta la schimbare este urmata in cele din urma de adaptare.
La inceputul lunii iulie am considerat oportun sa incepem procesul obtinerii certificarii ISO, discutiile preliminare s-au concretizat in luna august, stabilindu-se ca in luna octombrie urma sa aiba loc auditul ISO. Aveam prin urmare doar o luna (septembrie) pentru a implementa anumite standarde ISO privind fluxul documentelor si operatiunilor. Trebuie avut in vedere ca acest proiect venea sa se adauge acitivitatilor curente deloc putine, pe care fiecare in parte le avea . In acest context prima reactie a intregii echipe a fost, evident, cea de rezistenta la schimbare, materializata in convingerea ca nu avem timp suficient pentru implementare sau ca, daca vom aloca timpul cuvenit implementarii vom ramane in urma cu proiectele la care fiecare in parte lucra. Totusi decizia era luata si cu toate ca suntem o companie democrata cand vine vorba despre aspecte care ne privesc pe toti, nu aveam cum sa dam inapoi. Era o decizie care ne scotea din zona de confort cu care eram obisnuiti si care privea intreaga echipa. Fiecare a avut momentele sale de razvratire mai mult sau mai putin exteriorizate, poate primul gand cu ajutorul caruia am inceput sa facem fisuri in propria rezistenta la schimbare a fost acesta: “Nimeni nu scapa!”:).
Fara sa mai povestesc in amanunt cum a trecut luna septembrie, va voi spune ca in luna octombrie eram pregatiti 100% cu tot ceea ce presupunea implementarea pentru certificarea ISO, certificare pe care am obtinut-o fara sa fi fost neglijate proiectele in care fiecare coleg in parte era angrenat, beneficiarii activitatilor noastre primind aceiasi calitate si atentie cu care erau obisnuiti.
Rezistenta la schimbare se manifesta si cand implementam un client nou, sau reguli noi de desfasurare a activitatii cu care ne-am obisnuit, dar si oricand apare un element care ne scoate din asa –zisa “rutina“ (cu toate ca activitatea noastra este permanent asezonata cu cazuri speciale), si totusi noi ne adaptam, ne dezvoltam si ne perfectionam impreuna ca o echipa. Cu tot volumul de munca, cu toate spetele de care ne lovim zilnic, mereu gasim loc de mai mult, de mai bine, adaptandu-ne in cele din urma schimbarilor, largindu-ne orizonturile.
In final pot spune doar ca rezistenta la schimbare urmata de adaptare este benefica, intrucat ne face sa ne analizam munca in amanunt, sa punem intr-un cantar imaginar volumul de munca si timpul pe care il petrecem pentru aceasta si oarecum neincrezatori (rezistenti la schimbare) incercam sa convingem ca nu se poate altfel sau mai mult, reusind in cele din urma performanta de a ne demonstra noua insine ca putem si altfel si mai mult, ca putem sa ne depasim si sa ne perfectionam.