Prin natura job-ului meu intalnesc zilnic tot felul de oameni. Stau de vorba cu ei, le aflu experientele, trairile, dorintele implinite si neimplinite, reusitele si nereusitele, dezamagirile si bucuriile.
Printre acestia, se numara si cei care, desi au o cariera aparent de invidiat, nu sunt fericiti.
Mult timp m-am intrebat: Cum este posibil? In timp, ca o statistica, am descoperit ca este posibil, deoarece nu si-au urmat vocatia, au renuntat la visurile lor, nu au stiut sau nu au putut sa lupte pentru a face ceea ce si-au dorit.
Dar cum se poate ca acesti oameni sa aiba totusi rezultate atat de bune? Se poate, pentru ca au calitati, au ambitie, au dorinta de afirmare, au studii, au inteligenta necesara pentru a putea face orice… sau aproape orice.
Se impune, ca inevitabila, intrebarea: ce, cum, cine ar fi ajuns acesti oameni daca ar fi facut ceea ce le place cu adevarat?
Probabil ca ar fi reusit sa aiba rezultate cu adevarat impresionante, ar fi reusit sa fie nu doar foarte buni, ci cei mai buni. Probabil ca ar fi fost capabili sa rada mai des, sa fie mai buni si mai sanatosi. Ar fi fost cu siguranta liderii, “geniile“, Numarul UNU, daca si-ar fi urmat vocatia!
Ceea ce ma bucura, sau chiar ma face sa traiesc un moment de fericire, sunt oamenii care, desi au trecut de mult de 20 sau 30 de ani, au puterea sa spuna: « Ajunge! «. Am curajul sa ma intorc la ceea ce mi-am dorit sa fac!
Asta nu inseamna ca renunta la ce au construit, desi unii fac chiar si asta, dar se inclina spre inima lor, scot cheia bine ascunsa, deschid usa dorintelor, si intr-un context anume, patrund in lumea lor; fie printr-un hoby, fie printr-un proiect, fie prin cursuri, fie prin copiii lor, fie prin visare.
Atunci ceva miraculos se intampla, si acei oameni, se transforma! Si desi nu renunta la cariera lor, cu greu construita, merg mai departe, se deschid, devin si mai buni. Devin profesionisti mai buni, oameni mai buni, prieteni mai buni, parinti mai buni, soti mai buni, sefi sau angajati mai buni.
Incurajez implinirea personala, implinirea dorintelor, lupta pentru ceea ce ati visat candva! Pare mai simplu sa fii trist deoarece“ nu ai avut noroc“, “ nu ti-a iesit din prima“, “viata nu e dreapta“…
Pare simplu sa accepti aceasta voce interioara a resemnarii si sa spui“ Asta e! Asa a fost sa fie!“
Daca esti cu adevarat sigur de aceasta afirmatie si nu ai resentimente si frustrari, este perfect! Problema pare rezolvata!
Dar daca e o afirmatie lipsita de continut, in care nu crezi si pe care o afirmi si o sustii doar la nivel de constient, atunci fa-ti timp si implineste-ti visul! Fie doar si prin vis!
Nu exista nimic mai frumos decat un om care este artizanul propriei fericiri.
Alina Conu
Senior HR Consultant